miercuri, 23 iulie 2014

Ayn Rand, Atlas Shrugged

De curând, la Cartier a apărut primul volum al trilogiei Atlas Shrugged (Revolta lui Atlas), în traducerea mea.

Îl găsiți aici sau în mai toate librăriile din România.

P.S. Se spune că în Statele Unite e cea mai bine vândută carte după Biblie.


luni, 9 decembrie 2013

Arturo Sanchez / Napoli

Arturo Sanchez (n. 1990, Barcelona) studiază literatura comparată la ENS în Lyon (Franţa). Trăieşte între Franţa şi Spania şi are un website (www.palpitaiotlauri.com) cu tânărul poet spaniol Edgar Campos. Poemele lui Arturo au apărut pe platforme online, iar o selecţie va fi publicată curând într-o antologie. Este autorul a două cărţi de poezie nepublicate. În 2013 a co-organizat o serie de lecturi de poezie în Barcelona împreună cu Edgar Campos, care a fost intitulată „Poesía Ya”.

Eu l-am cunoscut prin Luna și prin 89plus, iar Napoles a fost, din prima, o mare descoperire. Dar Cătălinei nu i-a fost de-ajuns asta și s-a hotărât să-l traducă (urmând ca poemul ăsta să apară și în numărul care e la tipar al Zonei noi). Arturo Sanchez, deci:



duminică, 20 octombrie 2013

Max Blecher, Paris și alte poeme

În ediția bilingvă română-spaniolă a plachetei lui Blecher, Cuerpo transparente, imediat după poemele publicate până acum în edițiile românești și în operele complete de la Vinea, apar încă trei poeme, sub titlul de Paris și alte poeme. Sunt, cred eu, cel puțin [pentru o clipă] și Paris, unele dintre cele mai frumoase scrise de Max Blecher.

Alt lucru important de spus e că această cărticică e foarte îndrăgită de câțiva dintre cei mai tineri scriitori spanioli (Luna Miguel o avea cu ea când a venit la Sibiu), iar asta nu poate decât să mă bucure și să-mi certifice că Max Blecher a fost unul dintre oamenii care au reușit să aducă poezia foarte, foarte aproape de noi.

Convingeți-vă și voi.




[pentru o clipă]

pentru o clipă. pentru o singură clipă existența lumii se oprește și se desfășoară în trecut ca un film de cinematograf rulat de la sfârșit spre început. fumul reintră în coșuri. înaltul cade. pașii mă poartă înapoi. priviri care porneau se întorc ca degetele mănușii răsucite pe dos. miezul fructului se simplifică se turtește se petalizează. fructul redevine floare. inima mea scade spre noaptea fătului și se preface în sex.


Paris

Îți aduci aminte când ai ajuns, locomotiva îți mai buia în cap Paris Paris
Era întuneric și alte întunecimi pândeau pe străzi și-n aer
Tu îți strângeai pardesiul pentru ca vântul nopții să nu pătrundă
În gaura deschisă din pieptul tău, în abisul unic al melancoliei tale
Bulevardele exterioare erau pustii ca niște vechi cimitire
Ca niște grădini părăsite de oameni și invadate numai de tăceri.
Tu plângeai sau îți venea să plângi, cerul se înnourase, același cer uzat
Același cer strâmt al tristeților tale provinciale, același cer de stofă
Tu ai lăsat bagajele la hotel și sufletul tău în ele
Sufletul tău de-acasă păturit cu grijă între rufele parfumate cu busuioc
Ca să rătăcești pe străzi fără suflet, fără valize, ca o fantomă fără carne
Ca un nor pe cerul de asfalt, inform și vaporos ca un nor.
Umblând pe străzi mărginite de case de care ți se loveau mâinile
În gesticulația lor nebună, Paris Paris îți buia în urechi
Până e ostenit cu dureri în picioare cu dureri în cap și în umeri
Ai intrat într-o casă iluminată ca de sărbătoare; era un bordel
...O femeie blondă și foarte frumoasă cu ciorapii ca un leșin
Te-a întrebat ceva complicat, poate foarte plăcut, dar tu n-ai înțeles
Veneau doar din fundul Moldovei și cu câteva seri mai înainte
Stătuseși la masă cu mama ta, cu tatăl tău și cu surorile tale
Aici oglinzile palid te multiplicau, era cald, bănuiai afară toamna
Ca o dezamăgire venită din fundul Moldovei cu vânturile de totdeauna
Cu vechile ploi, cu vechea bine cunoscută apă ce cade din cer pe trotuare
Așa era afară și chiar mai frig, mai întuneric, mai pustiu,
Ploua încet sângele în tine se preumbla ca totdeauna în carnea vorbelor tăcute
Era ca altădată și în piele plăcerea fetei blonde
Ca un ecou de zece mii de ani ca un mormânt acoperit
Absurd, înalt, superb, câinescul suvenir în ploaie
În haine, în păr, în creier, în odaia de hotel ce mirosea
Ca pielea caldă și mătasea din bordel, era Paris Paris lumina pală
Închisă în odaia de hotel și tu-n lumină stingher dar încă viu
Cuprins de brațe stranii, de mâini ce-n miezul nopții
Îți potoesc furtuna și sângele în tine cu gesturi moi de cârpă
Era Paris Paris ai adormit târziu, O! cufunda rea-n perne
În somnul tău de-acasă, în somnul tău autentic, în somnul tău de ceară.
Și numai dimineața când razele de soare în spectre foarte limpezi
Au năvălit pe geamuri cu săbii în oglindă
Cu miros de benzină și zgomot de motoare și pași sonori pe stradă
Numai atunci sufletul tău adulmecând lumina s-a-nviorat puțin
Și tu l-ai scos la aer ca pe-un cățel, plimbându-l pe străzi necunoscute
În dimineața albă și clară din Paris.


L’inextricable position

Une large blessure s’enfonçait dans ma poitrine jusqu’au coeur. C’était le même ulcère que jadis mais il avait changé de signification; moi-même j’etais lié à la chair par des douleurs et des laideurs nouvelles. Un cheval participait à cette pensée ou plutôt l’oeil d’un cheval portant en excroissance une minuscule tète pareille à la grande mais plus pâle et visiblement plus souffrante (les nègres ont souvent de ces poupèes dans leurs bras). Pour le reste: j’étais nu jusqu’à la ceinture, un mince pantalon en carton me couvrait rigidement les jambes si bien que la rue entière (assistant à l’instant aussi irrémédiablement que le cheval) me prit pour un religieux en quête d’un volume d’air tranquille pour déposer ses bagues.


joi, 17 octombrie 2013

Zona nouă / primul număr / acum online

Numărul din septembrie 2012 al revistei Zona nouă, primul, acum și online.

Enjoy.


Editoriale de Radu Vancu & Vlad Pojoga

Invitat: Rita Chirian, Asperger & Interviu (trailer: „Oamenii sunt, cu toţii, identici – şi nu e o formă de exaltare a umanului, ci de a înţelege că viaţa e o replică, o copie, o reiteraţie, că nu suntem cu nimic mai buni sau mai răi decât ceilalţi, că oricât am urî oglinda, ea există şi întoarce întotdeauna aceleaşi unghiuri, aceleaşi linii, aceleaşi culori, că omul este un tipar grosolan, grotesc, aşa că Asperger nu e despre mine, ci despre noi.”)

Poezie de Irina Bruma, Ana Donţu, Anatol Grosu, Krista Szöcs,Vlad Pojoga, Deniz Otay

Proză de Ana Donţu

Poem în traducere: Sylvia Plath, Tati

Cronici de Andrei C. Şerban, Nelu Şerbu, Anatol Grosu, Vlad Pojoga (carte), Andreea Tudosă (teatru), Cristian-Emanuel Opriş (film)

Articole de Mircea Ivănescu, Krista Szöcs,  Ioana Vintilă

Prezentarea Ideiladei și Festivalul Internaţional de Poezie al Revistei Transilvania


vineri, 4 octombrie 2013

#unitisalvam / Institutul Blecher 79 / Xiron & Ţupa & Doşa & Niţescu & Pojoga

Mâine, la 18:30, voi fi la Bastilia, în Piaţa Romană, alături de Marian Xiron, Răzvan Ţupa, Andrei Doşa şi Radu Niţescu, unde vom face, în cadrul Institutului Blecher, un apel la normalitate.

Cred în iniţiativa lui Claudiu şi cred în faptul că împreună putem să schimbăm ceva. Şi mai cred şi că eu, unul, n-aş fi putut să găsesc o altă formă, una mai potrivită, de a face asta.

Ne vedem acolo.